O analiza PWC arata ca statele se vor împărți între importatori și exportatori de hidrogen verde. Dan Drăgan, secretar de stat în Ministerul Energiei: “Va avea și România o strategie pe hidrogen, dar până atuni ne uităm la ce fac alții”

Potrivit unei analize realizate de PwC, în funcție de disponibilitatea surselor de energie regenerabilă, statele se vor împărți între importatori și exportatori de hidrogen verde, urmând să se dezvolte hub-uri de export și import asemănătoare cu cele actuale de petrol și gaze. România este însă, încă la stadiul de discuții despre “necesitatea elaborării unei strategii privind hidrogenul”, neavând momentan una.

Același raport arată că cererea pentru hidrogen verde ar urma să crească accelerat din 2035, dar prețul de producție, deși mai redus decât în prezent, se va situa tot peste tariful la hidrogen “gri” (obținut din gaze naturale).

Având în vedere ambițiile climatice, este important ca țările să înceapă acum dezvoltarea proiectelor pentru implementarea infrastructurii necesare pentru hidrogen, iar guvernele să adopte politici de susținere și să creeze un cadru de reglementare care să încurajeze investițiile în producția de hidrogen.

Cererea pentru hidrogen verde la nivel global ar putea varia de la 150 la 500 de milioane de tone metrice pe an până în 2050, în funcție de ambițiile climatice globale, iar costurile de producție se vor reduce cu aproximativ 50% până în 2030, acestea urmând să-și încetinească rata de scădere până în 2050.
În acest moment, hidrogenul produs în toată lumea este “gri”, cu ajutorul gazelor naturale. Excluzând prețul emisiilor de carbon, hidrogenul “gri” este ieftin (1 sau 2 euro pe kilogram), dar împiedică atingerea țintelor de sustenabilitate a mediului.

Deși este o soluție mai bună pe termen lung, dezvoltarea de hidrogen verde costă în prezent între 3 și 8 euro pe kilogram și va ajunge la nivelul celui gri abia în 2050, potrivit estimărilor PwC.

Cele mai atractive piețe de producție pentru hidrogenul verde sunt cele cu resurse regenerabile din abundență și cu costuri reduse, precum părți din Orientul Mijlociu, Africa, Rusia, SUA și Australia, unde costul de producție este în prezent de 3 și 5 euro/ kg și va ajunge la 1-1,25 euro până în 2050.

În Uniunea Europeană, cantitatea de hidrogen utilizată este limitată și produsă în mare parte din combustibili fosili, astfel că miza ar fi obținerea hidrogenului verde din surse regenerabile. Totuși, resursele regenerabile sunt limitate în mare parte a statelor europene, iar costurile de producție se vor menține la un nivel mai ridicat decât în alte regiuni, în medie de 2 euro pe kilogram în 2050, ceea ce ar putea transforma UE într-un importator de hidrogen verde. În prezent, în Europa, costurile pot ajunge până la 8 euro/kg.

România este la stadiul de discuții despre “necesitatea elaborării unei strategii privind hidrogenul”. “Avem chiar un compartiment care se va ocupa de dezvoltarea hidrogenului”, spunea, recent, în cadrul unei dezbateri, Dan Drăgan, secretar de stat în Ministerul Energiei.

Acesta este convins că “va avea și România o strategie pe hidrogen”, dar până atuni ne uităm la ce fac alții. “Colegii mei analizează strategiile aprobate în celelalte state. Nu avem un termen limită, dar cu siguranță ne dorim ca acest lucru să se întample cât mai repede”, a mai spus oficialul din Ministerul Energiei. Să nu uităm că autoritățile române s-au chinuit vreo șapte ani să elaboreze o strategie energetică națională, care nici până acum nu a fost aprobată.

Chiar ministrul energiei, Virgil Popescu, recunoștea recent că România este una dintre puținele țări care nu are o strategie privind hidrogenul. “Din păcate, România nu are o strategie pentru hidrogen, probabil este printre puținele țări din UE care nu are o strategie pentru hidrogen”, spunea Virgil Popescu.